Sa aducem un zambet pe chipul copiilor, de 1 Iunie!

     Dragii mei, asa cum probabil v-am obisnuit, dorim din nou sa le facem o mica bucurie in jurul datei de 1 Iunie copiilor de la Marie Curie Bucuresti, sectia oncologie. In acest sens, avem nevoie din nou, de ajutorul vostru pentru o mai mare amploare a acestei actiuni. Asadar pana sambata, 4 iunie strangem din nou jucarii, jocuri si bani pentru ca mai apoi sa mergem la spital incarcati de pungute cu cadouri pentru cei mici.

     Viata lor pe timpul tratamentului se desfasoara acolo, spitalul devenindu-le a doua casa, astfel incat aceasta mica bucurie le ofera o zi speciala, o zi de bucurie, asa cum merita! Pe noi acesti copilasi si parintii lor ne-au invatat ce inseamna cu adevarat credinta, speranta nemasurata, puterea, dorinta si bucuria de a trai. Ne-au invatat sa fim recunoscatori si au reprezentat intotdeauna o lectie de viata...  

     Va astept cu drag sa contribuiti la aceasta actiune fie o cu jucarie, un joc sau bani din care le vom cumpara cele necesare in mod egal fiecaruia, pana sambata, 4 iunie. Va multumesc din suflet celor care ati facut-o de atatea ori, dar si celor care doriti sa o faceti acum. 

     Pentru mai multe detalii va astept cu un mesaj la aceasta postare, pe ID-ul de messenger: natyutza_22 sau pe Facebook. 

     Din suflet, pentru suflet...

    

La multi ani, mama...

     Draga mea mama, este ziua ta. Ziua in care mi-ai oferit cel mai de pret cadou: viata. Te-am ales pe tine pentru a ma purta in pantece noua luni, pentru ca mai apoi sa devii cea de la care aveam sa invat atat de multe... intr-adevar, tarziu. Am aflat de curand de ce tu, de ce asa, de ce s-a petrecut totul asa cum a fost si alte raspunsuri la multe intrebari care mi-au framantat existenta pana la 27 de ani. Asa cum am mai spus, am invatat foarte multe lucruri, insa nu am crezut ca pe langa toate acestea, voi intelege si ce aveam de invatat chiar de la tine si din intreaga mea experienta de pana acum, legata de tine... Atata timp am trait judecandu-te, criticandu-te, parandu-mi-se totul atat de nedrept, de anormal si ma intrebam mai mereu de ce eu, de ce noi, de ce asa. Dar cine sunt eu sa judec? 

   Am ajuns la concluzia ca nu am fost niciodata in sufletul tau, sa stiu ce a fost acolo si de ce a fost totul asa cum a fost...Am invatat sa iau lucrurile asa cum sunt, sa nu ma mai intreb de ce si sa ma impac cu trecutul, traind aici si acum! Si cand am facut asta, pentru prima oara in viata, te-am regasit, te-am descoperit, te-am si m-am iertat. Am sa-ti multumesc ca datorita tie si a tot ce-a fost, am descoperit ce e iertarea adevarata, care parea aproape imposibila.  Am trait si traiesc dragostea neconditionata fata de cea care mi-a dat viata si care mi-a spus, pentru prima oara dupa 27 de ani, cat de dorita am fost, cat de emotionata a fost atunci cand a aflat ca voi veni pe lume si ce copil minunat am fost si sunt pentru ea. Cuvintele acestea pentru mine atatia ani au reprezentat idealul si imposibilul in acelasi timp, din partea ta... pentru ca niciodata nu am dat voie sa fie, sa se poata intampla minuni, deoarece mintea mea nu inceta nicio clipa sa judece prin prisma trecutului si anula orice posibilitate de schimbare, de surprindere, de adevar prezent. O mama, cat de mult mi-ai lipsit! Esti sufletul care m-a luminat, datorita caruia am descoperit atatea lucruri umbrite in mine insumi, esti experienta de care aveam nevoie pentru a trai iertarea si dragostea neconditionata... Acum vreau doar sa-ti multumesc pentru tot, sa te rog din tot sufletul sa ma ierti si sa-ti spun cat de mult... te iubesc! 

   
   Tot datorita tie aveam sa traiesc o iubire mare, daruita neconditionat si primita cu tot sufletul... cea a mamei in care am crescut, de aceasta data, in suflet... Un om care m-a iubit si m-a crescut cum a stiut ea mai bine si careia ii datorez tot ce sunt acum. Unul dintre cei mai buni, sensibili si iubitori oameni pe care i-am cunoscut vreodata esti tu, mama mea de suflet. Datorita tie am crescut frumos, in sufletul tau bland si protector. Te rog sa ma ierti pentru atatea situatii in care te-am suparat si amarat, te rog sa ma ierti ca ti-am provocat durere plecand de langa tine, insa stiu si simt ca esti in fiecare clipa alaturi de mine, ma sustii asa cum ai facut-o mereu si ai incredere in mine orice as face. Te iubesc din tot sufletul si iti multumesc, ca existi!

    Azi va multumesc si va iubesc, pentru ca, intamplator sau nu, e ziua voastra. :) Am crescut in pantecele uneia si in sufletul alteia si nu pot decat sa va ofer toata dragostea, multumirea si admiratia mea. Ma simt o norocoasa pentru toata viata mea, asa cum a fost ea, pentru ca totul s-a intamplat cand trebuia si cum trebuia, pentru a ajunge la ceea ce simt, gandesc si cred acum, cu toata inima...

   La multi ani, parti minunate ale sufletului meu!

In ziua in care m-am iubit cu adevarat...

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am înteles ca în toate împrejurarile, ma aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Si atunci, am putut sa ma linistesc.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Stima de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala, nu erau nimic altceva decât semnalul ca merg împotriva convingerilor mele.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am încetat sa doresc o viata diferita si am început sa înteleg ca tot ceea ce mi se întâmpla, contribuie la dezvoltarea mea personala.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am început sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu însumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul …

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Respect

.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am început sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situatii, tot ceea ce îmi consuma energia. La început, ratiunea mea numea asta egoism.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am încetat sa-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place si în ritmul meu.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am încetat sa mai caut sa am întotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înselat.

Astazi, am descoperit … Modestia

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am încetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor. Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viata. Astazi traiesc clipa fiecarei zile.Si aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat, am înteles ca ratiunea ma poate însela si dezamagi. Dar daca o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte pretios.Si toate acestea înseamna … Sa stii sa traiesti cu adevarat.”

Autor :Charlie Chaplin

Despre iubire, iertare si transformare...

Un om minunat mi-a impartasit intr-o zi povestea experimentului cu broscuta. Daca scufunzi o broscuta in apa si o pui pe foc, ea sta cuminte acolo, chiar daca apa devine din ce in ce mai fierbinte, cu riscul de a muri intr-un final. Asta se intampla pentru ca temperatura apei creste treptat, iar broscuta are astfel timp de...acomodare. Daca insa pui intai apa la fiert, iar cand temperatura este foarte mare arunci broscuta in apa, ea sare instant la contactul cu apa, ca..."arsa".

Oare nu e valabil si in cazul nostru?

Mie povestea asta mi-a sunat asa cunoscuta, la nivel subconstient facand instantaneu o pararela cu o anumita situatie din viata mea, pe care la vremea respectiva nu o percepeam astfel, iar urmarile sale m-au indignat, mi se pareau nedrepte, erau...de neinteles. De neinteles initial insa e doar faptul ca inima ne transmite semnale, inima este intuitie, iubire pura, intentii reale, care uneori nu se potrivesc cu realitatea, in acest caz, cu ceea ce ne spune mintea, ego-ul nostru, incapatanarea si apa calduta in care ne scaldam. Si-atunci...cum e posibil? Cum e posibil sa simt intr-un fel si sa gandesc (traiesc) in altul? Atunci cand traiesti ceva anume, dar situatia se indreapta, progresiv, spre ceva de nedorit, te "obisnuiesti" cu incalzirea apei si te adaptezi pe drum, neschimband nimic, neascultandu-ti inima, pentru ca tu stii cum e, esti pe teren binecunoscut, deci de ce ai schimba ceva cand schimbarea implica teama, nu-i asa? Ei, si ce te faci cand din apa calduta cineva te scoate si te arunca direct in oala cu apa fiarta? Oare ce te faci? Sari, te salvezi, deci, te descurci de minune!

Acelasi om minunat m-a ghidat spre raspunsul la intrebarile mele, spre tot ce simt acum fara teama, spre tot ce traiesc si simt de fapt, spre... ceea ce am fost dintotdeauna, dar am fost prea ocupata sa vad, sa valorific, sa dezvolt, sa transform...

Am invatat ca atunci cand nu stai prea mult pe ganduri cand esti intr-o anumita situatie, ci doar intrebi, respiri adanc si asculti...e cel mai bine. Am invatat ca nu merita sa stai in fata unei usi inchise batand la infinit, cu inversunare si durere, pierzandu-ti energia, cand in jurul tau poate fi o alta usa, deschisa, iar tu astfel nu o vezi... Si Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru ce aveam sa descopar in spatele altei usi... Am invatat ca de cele mai multe ori cand mintea iti spune ceva, ai indoieli si nelinisti si teama, dar cand iti intrebi inima, raspunsul iti ofera liniste si pace. Am invatat ca dragostea nu se invata, ci pur si simplu... se simte. Am invatat ca fiecare lucru se intampla cu un rost si am ajuns sa multumesc pentru tot, cand a fost, asa cum a fost si pentru ce a rezultat intr-un final din asta. Am invatat sa respir adanc atunci cand mi-e teama, sa aleg sa fiu fericita, in loc sa ma amarasc singura, pentru ca am atatea lucruri pentru care sa fiu cu adevarat recunoscatoare! Am invatat ca e mult mai constructiv sa ma transform uitandu-ma la mine, decat aratand cu degetul in jur, pentru ca celelalte patru degete, indreptate spre mine, imi arata de fapt unde e de lucrat.

Am invatat sa imi ofer sprijinul si ajutorul din suflet doar atunci cand simt si cand imi este solicitat, incetand sa mai stiu eu ce e mai bine pentru ceilalti. Am invatat ca fiecare om este liber sa simta, sa aleaga, sa vrea, sa poata, sa gandeasca, sa descopere, fara sa mai consider ca totul are legatura cu mine, fara sa mai iau totul personal. Am invatat ca ma doare un repros sau o critica din partea cuiva doar atunci cand mie nu-mi place exact acel lucru la mine. Am invatat ca ceea ce ma deranjeaza la altii, ce nu accept sau nu suport, sunt de fapt lucruri pe care nu le accept la mine. Am invatat sa ma accept. Am invatat sa ma iubesc. Am invatat sa nu ma mai invalidez singura, sa nu ma mai tem de judecati, daca dau sau nu dau bine, am invatat ca asta sunt, ca tine de mine sa ma transform, pentru mine si ca fiecare are treaba lui, cu el. Pentru ca totul porneste din interior in exterior si nu invers. Am invatat sa nu imi mai conditionez fericirea, in functie de timp, bani, aspiratii, realizari, implinirea a ceva ce imi doresc, pentru ca de fapt sunt fericita aici, acum, cu ceea ce am, simt si sunt. Am invatat sa ma eliberez si sa ii eliberez pe cei din jurul meu prin iertare, pentru ca resentimentele nu fac altceva decat sa imi faca mie rau, chiar daca mintea mea crede ca astfel voi pedepsi pe cineva. De fapt... ma pedepsesc pe mine, chinuindu-ma cu ceva ce nu-mi face bine, ce nu ma reprezinta. Am invatat sa ma bucur de fiecare lucru si experienta asa cum vin, prin acceptare. Si am invatat ca daca nu reusesc pe moment, e ok, e bine oricum, tot acceptare e. Am invatat sa ma iert pe mine si asta e cel mai important lucru. Am invatat sa iubesc fara teama, pentru ca teama si iubirea nu au ce cauta impreuna, in acelasi timp. Teama ia nastere in minte, iar mintea...e limitata la trecut, la ceea ce stim deja. Teama in dragoste inseamna egoism. Teama de a nu fi ranit inseamna sa te gandesti doar la tine, sa te protejezi pentru a nu suferi TU. Dar cand iubesti din suflet nu ai timp sa gandesti, ci doar sa simti.

Am invatat sa nu-mi mai fie teama de critici, de judecati, de indoieli. Pentru ca atunci cand tu stii cum esti, ca ceea ce simti si exprimi e autentic, asta e tot ce conteaza, iar ceilalti cu siguranta vor simti asta, daca lasa sufletul sa simta si nu mintea sa gandeasca. Am invatat sa ma bucur de fiecare lucru, gest, persoana, am invatat sa las prejudecatile, etichetele si asteptarile la o parte si sa ma las pur si simplu surprinsa. Am invatat sa renunt la a ma lauda cat de puternica sunt eu carandu-mi bolovanul trecutului de gat, cerand in acelasi timp ajutor, cand mult mai usor a fost sa... ii dau drumul. Am invatat ca nu stiu totul, am invatat sa admit asta si e bine asa; iar cand vreau sa stiu, intreb, nu fac supozitii. Am invatat ca dreptatea e relativa si subiectiva, renuntand astfel la a duce lupte seculare in acest sens. Am invatat sa fac cat mai multe lucruri si activitati din pura placere. Am invatat sa ascult semnalele pe care sufletul si trupul meu mi le transmit, sa ma respect, sa iubesc momentele cu mine si sa mi le acord atunci cand am nevoie. Am invatat ca a fi ferm, perceput drept "prost-crescut" nu inseamna a fi rau. Am invatat ca un "nu" categoric e mai benefic decat un "da" cu jumatate de gura; si ca "da" nu inseamna ca esti slab sau prea bun, daca asa simti. Am invatat ca am prieteni, colegi, cunostinte oameni minunati, care merita toata atentia si iubirea mea, neconditionat. Am invatat ca iubirea, sinceritatea si daruirea nu sunt conditionate de nimic. Am invatat ca starea de bine, de liniste si pace pornesc din interior spre exterior si nu invers.

Am realizat ca cel mai bun lucru pe care mi l-am putut oferi eu mie a fost sa ma intreb cine sunt, ce vreau, sa ma caut si sa actionez in acest sens, transformandu-ma in fiecare zi. Am invatat ca "te iubesc", "multumesc" si "iarta-ma" sunt atat de usor de spus cand nu gandesti, ci doar simti. Am realizat ca iubesc cu tot sufletul, ca multumesc in fiecare zi din toata inima si ca iert cu sinceritate. Am realizat ca iubirea si iertarea sunt adevarate binecuvantari, balsam pentru suflet...