Un mic ajutor...ofera speranta la viata!

marți, 17 mai 2011

La multi ani, mama...



     Draga mea mama, este ziua ta. Ziua in care mi-ai oferit cel mai de pret cadou: viata. Te-am ales pe tine pentru a ma purta in pantece noua luni, pentru ca mai apoi sa devii cea de la care aveam sa invat atat de multe... intr-adevar, tarziu. Am aflat de curand de ce tu, de ce asa, de ce s-a petrecut totul asa cum a fost si alte raspunsuri la multe intrebari care mi-au framantat existenta pana la 27 de ani. Asa cum am mai spus, am invatat foarte multe lucruri, insa nu am crezut ca pe langa toate acestea, voi intelege si ce aveam de invatat chiar de la tine si din intreaga mea experienta de pana acum, legata de tine... Atata timp am trait judecandu-te, criticandu-te, parandu-mi-se totul atat de nedrept, de anormal si ma intrebam mai mereu de ce eu, de ce noi, de ce asa. Dar cine sunt eu sa judec? 

   Am ajuns la concluzia ca nu am fost niciodata in sufletul tau, sa stiu ce a fost acolo si de ce a fost totul asa cum a fost...Am invatat sa iau lucrurile asa cum sunt, sa nu ma mai intreb de ce si sa ma impac cu trecutul, traind aici si acum! Si cand am facut asta, pentru prima oara in viata, te-am regasit, te-am descoperit, te-am si m-am iertat. Am sa-ti multumesc ca datorita tie si a tot ce-a fost, am descoperit ce e iertarea adevarata, care parea aproape imposibila.  Am trait si traiesc dragostea neconditionata fata de cea care mi-a dat viata si care mi-a spus, pentru prima oara dupa 27 de ani, cat de dorita am fost, cat de emotionata a fost atunci cand a aflat ca voi veni pe lume si ce copil minunat am fost si sunt pentru ea. Cuvintele acestea pentru mine atatia ani au reprezentat idealul si imposibilul in acelasi timp, din partea ta... pentru ca niciodata nu am dat voie sa fie, sa se poata intampla minuni, deoarece mintea mea nu inceta nicio clipa sa judece prin prisma trecutului si anula orice posibilitate de schimbare, de surprindere, de adevar prezent. O mama, cat de mult mi-ai lipsit! Esti sufletul care m-a luminat, datorita caruia am descoperit atatea lucruri umbrite in mine insumi, esti experienta de care aveam nevoie pentru a trai iertarea si dragostea neconditionata... Acum vreau doar sa-ti multumesc pentru tot, sa te rog din tot sufletul sa ma ierti si sa-ti spun cat de mult... te iubesc! 
   
   Tot datorita tie aveam sa traiesc o iubire mare, daruita neconditionat si primita cu tot sufletul... cea a mamei in care am crescut, de aceasta data, in suflet... Un om care m-a iubit si m-a crescut cum a stiut ea mai bine si careia ii datorez tot ce sunt acum. Unul dintre cei mai buni, sensibili si iubitori oameni pe care i-am cunoscut vreodata esti tu, mama mea de suflet. Datorita tie am crescut frumos, in sufletul tau bland si protector. Te rog sa ma ierti pentru atatea situatii in care te-am suparat si amarat, te rog sa ma ierti ca ti-am provocat durere plecand de langa tine, insa stiu si simt ca esti in fiecare clipa alaturi de mine, ma sustii asa cum ai facut-o mereu si ai incredere in mine orice as face. Te iubesc din tot sufletul si iti multumesc, ca existi!
    Azi va multumesc si va iubesc, pentru ca, intamplator sau nu, e ziua voastra. :) Am crescut in pantecele uneia si in sufletul alteia si nu pot decat sa va ofer toata dragostea, multumirea si admiratia mea. Ma simt o norocoasa pentru toata viata mea, asa cum a fost ea, pentru ca totul s-a intamplat cand trebuia si cum trebuia, pentru a ajunge la ceea ce simt, gandesc si cred acum, cu toata inima...
   La multi ani, parti minunate ale sufletului meu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu